Istoria și valorile comunei Comandău

În vremea lui Horn David funcționau deja trei centre forestiere. Au fost înființate școli și spitale, iar în centre a fost introdus și curentul electric, într-o perioadă în care la Brașov străzile erau încă iluminate cu gaz.

Odată cu construirea fabricilor, Horn David a visat la o rețea de linii feroviare circulare și funiculare printre munți. A început construirea acestora, însă problemele financiare l-au obligat să renunțe la o parte dintre proiecte. Rețeaua feroviară a fost construită în decurs de zece ani. Două funiculare au fost terminate în vremea lui Horn, iar noul proprietar, familia Groedel, a mai construit alte două.

Funicularul a fost construit pe baza proiectelor inginerului Lux Emil și era folosit pentru transportul lemnului exploatat. Funcționa fără combustibil, pe baza principiului căderii în plan oblic. Dintre aceste construcții, astăzi se mai văd doar rămășițele funicularului construit pe muntele Sisak, care reprezintă o importantă mărturie a istoriei industriale.

Pe linia de 1268 de metri circulau două mașini, între cele două nivele existând o diferență de 327 de metri. Mașinile încărcate cu lemne care coborau trăgeau în sus, prin propria greutate, mașinile goale, pe două linii paralele.

Acest dispozitiv a asigurat timp de mai mulți ani legătura cu celelalte așezări. Pe această cale se transportau atât lemne, cât și persoane. Până în 1970, aceasta a fost principala modalitate de circulație pentru locuitorii din Comandău, când a fost finalizată construirea drumului forestier dintre Covasna și Comandău.

Exploatarea lemnului a însemnat pentru Comandău bunăstare economică, care a luat avânt la sfârșitul secolului al XIX-lea. S-a format o comunitate de specialiști renumiți, care au pus bazele unei vieți civice și culturale active.

Proprietarii centrului forestier, a treia generație a familiei Groedel, s-au îndatorat până în anul 1931 și nu au mai putut plăti muncitorii. Fiul comerciantului Lichtenstein, Bubi, i-a susținut timp de un an pentru ca aceștia să rămână la Comandău. Ulterior, ultimul Groedel a achitat toate datoriile.

În anul 1936 muncitorii au intrat în grevă, iar mișcarea a fost destrămată de o trupă de jandarmi. În același an, așezarea a fost ridicată la rangul de comună. Urmașii muncitorilor au așezat o placă memorială pe peretele fostului birou, în amintirea și în cinstea acestei greve.

După cel de-al Doilea Război Mondial mai funcționa un singur centru forestier. Datorită izolării satului, acesta a continuat să ofere condiții de trai relativ bune. Centrul forestier de la Gyulafalva a fost desființat mai devreme, după care așezarea s-a contopit cu comuna Comandău.

Averea lui Mikes Pál fusese confiscată după ce acesta a luptat împotriva imperiului ca adept al lui Thököly Imre, iar pădurile au fost împărțite. În anul 1764 aici funcționa compania secuiască de grăniceri, desființată în 1848. După 1867 a fost înființat un centru de cazare pentru administrația vamală.

Proprietarul pădurii, Zathureczky Gyula, a vândut pădurea în anul 1882 omului de afaceri maghiar Horn David, care a început construcții de proporții și a înființat Societatea de Prelucrare a Lemnului din Transilvania.

Fabrica de la Comandău a început să se destrame după anul 1960. În urma unei decizii, utilajele nu mai puteau fi reparate la fața locului, iar o mare parte dintre echipamentele transportate pentru reparații nu se mai întorceau.

O ultimă lovitură a fost furtuna devastatoare din anul 1995, care a doborât aproximativ 2,5 milioane de metri cubi de arbori, distrugând suprafețe forestiere întinse. Până la regenerarea pădurii au fost introduse restricții de exploatare, ceea ce a însemnat falimentul centrului de exploatare a lemnului.

Fabrica a funcționat exact 110 ani și a fost închisă definitiv la data de 17 octombrie 1999, la ora 10:00. În prezent mai funcționează mici întreprinderi de prelucrare a lemnului, iar lemnul provenit din pădurile aflate în proprietate privată este transportat cu camioane.

Locuitorii au descoperit rapid comorile naturale și peisajele turistice ale zonei și au pus bazele mai multor forme de turism. Au fost înființate pensiuni moderne și bine dotate, precum și mai multe unități comerciale.

Așezarea se reînnoiește treptat, se construiesc din ce în ce mai multe case, iar tot mai mulți vizitatori vin să admire frumusețile locului. Atracțiile turistice sunt strâns legate și de istoria fostului centru industrial.

Așezarea, situată într-un decor montan deosebit, merită vizitată atât iarna, cât și vara, de cei care iubesc turele montane, excursiile, istoria industriei și cultura sau de cei care doresc pur și simplu să se relaxeze în mijlocul naturii.

Această casă a fost construită în anul 1890 pentru directorul executiv al centrului forestier. Clădirea, numită și Micul Castel, este astăzi monument istoric și reprezintă singura clădire rămasă dintre cele construite de Horn David.

După naționalizare aici a funcționat grădinița, iar datorită acestui fapt clădirea nu a fost demolată. Din decembrie 2006 găzduiește Muzeul Satului, unde cei interesați pot vizita expoziții de istorie locală și de științele naturii.

Muzeul a luat ființă cu contribuția Organizației Horn David și cu sprijinul Consiliului Local. Organizația și-a asumat responsabilitatea păstrării valorilor locale și a monumentelor, precum și protejării și prezentării comorilor naturale ale zonei.

Casa familiei Groedel este o construcție deosebită. Castelul de vânătoare, construit între anii 1927–1928 în stil elvețian, găzduiește astăzi dispensarul medical.

În vecinătatea dispensarului se află școala comunei, unde copiii învață în clasele I–VIII. Învățământul a început odată cu dezvoltarea centrului forestier, prima școală fiind înființată în anul 1889 la Gyulafalva.

În partea din spate a curții a fost amenajată o tabără pentru copii. Căsuțe de lemn, teren de sport și spații pentru instalarea corturilor sunt puse la dispoziția oaspeților.

Primăria a fost întotdeauna unul dintre cele mai importante locuri ale vieții civice. Clădirea a fost construită de comerciantul Lichtenstein în anul 1922, iar mai târziu aici a funcționat Casinoul. Astăzi, pe lângă Primărie, clădirea găzduiește și Căminul Cultural.

În parcul comunei se înalță monumentul construit în cinstea eroilor Revoluției din 1848–1849 și monumentul celor căzuți în Primul Război Mondial.

Peisajul pădurilor de conifere care acoperă munții, mlaștinile de turbă, considerate o raritate a naturii, precum și cele câteva sute de specii de ciuperci merită efortul celor dornici de excursii.

Pentru localnici, pădurea reprezintă și o sursă de venit. Vara și toamna, mulți dintre aceștia adună ciuperci și fructe de pădure, pe care le valorifică în punctele de colectare.